Mai păstrez incă polenul din flori,
Pierdut de ele cu roua din zori,
Un licăr ce ajunge in valuri abia,
Sorbit de o forță ce zace in stea.

Mai păstrez incă coroane de crini,
Când ești iarăși trist la ele te-nchini,
Rupi o tulpină din floarea de vis,
Când simți că iubirea in tine s-a inchis.

Mai păstrez incă boabe de rouă,
Sorbite din nou de floarea din vază,
Pietrișul din marea ce agită vântul,
Și glasul din omul ce ascultă cântul.