Am scris în piatră numele de-o şchioapă

Şi versuri rupte file din poveste

Tot ce-a rămas din viaţă este-o groapă

Şi crucea care-mi dă de veste

Frunze se-aştern pe iarba ofilită

Anii adorm pe ale tâmplei creste

Inima se zbate-n piept mototolită

Plâng ceară lumânările neveste

Ceasul rămâne stană pe perete

Cu limba prinsă într-un cui

Privindu-mă ca o pecete

Iscălitura nimănui

Patul mă-mbracă în veşminte

Croite lungi pân’ la pământ

Albe ca neaua pe morminte

Şi reci ca ultimul cuvânt

Adio