Ingerul ma-mprastie prozaic
ma tansforma intr-o
vijelie de ganduri
toate, de El alese,
pentru a ma trezi apoi,
din somnul noptii mele
de atatia ani de zile.

Dar uita unul singur,
acela,
cel de Aur,
cel mai pur.
Iubirea mea alba,
ca spiritul Lui,
dispare din context,
din mine,
pentr-o clipa.

Vijelia lipsita de El,
ramane fara rasuflare,
gandurile se prefac in cenusa
si iarasi,
totul tace in jurul meu.
Iar noaptea mea lunga,
Mai lunga va creste,
Pana cand...?