Nu știu din ce transform un bob de grijă
În spaime reci, cu mucede ferestre
Deschise către umbrele terestre,
Ascunse într-un joc târziu de mijă.
E-un mădular bolnav sub rigi ecvestre,
Ce-și pierde scara, mutilat de-o schijă?
E răul împletit vulgar pe-o tijă,
Sfidând o lume roasă de căpestre?...
E gândul ce străbate ora tristă
În lungi vibrații începând să doară,
Când mă-nfășor cu zarea ce rezistă
Cât himenul pus cheie la comoară:
Îmi pare că trăiesc, din sfânta listă,
Păcatul de-a fi stat prea mult fecioară.