1. Bucătărie

Part One

Știi tu Diana când stăm noi la masa din bucătăria
Mătușii mele
Tu bei cafea
Și-mi iei țigara din mâini
Între noi e o canapea de 7 metri
Ce nu mai lasă spațiu de umblat

Cum e să fii amețită
Cum e să ții fericirea în cuptor
Așa cum ai ține o plăcintă
Ce miroase atât de frumos
Că vrei să-i lipești mirosul
De pereți forever


Part Two

Mă încovrigesc sub plapumă
Cu mâinile strânse sub cap
Tu aprinzi televizorul
Să-mi arăți că nu se poate

Eu mă strâng între cearșafuri și mai mult
Să-ți arăt că n-am uitat

Și tu îmi spui
‘Să nu care cumva să zici ceva
eu n-am mai fost demult acolo
și nu vreau să mai știu că există

brutăria aia’ unde odată
ne-am cumpărat o pâine atât de caldă
și atât de bună
încât ni s-a lipit de stomac



2. Colțul nostru de piele

Am visat adesea
Colțul nostru de cărți legate în piele

de multe ori mi-am zis
că am să dau o raită pe-acolo
am să încerc cheia
și-am să caut
ultima carte
pe care am citit-o împreună.

Dar n-am făcut-o niciodată
Doar în vis cărțile țipă după mine.


3. Să nu crezi

să nu crezi că
să nu crezi că sînt
să nu crezi că sînt obsedată

de mansarda
de mansarda aceea
în care ploua
în care ploua infernal

și noi
și noi ne uitam
și noi ne uitam singurătatea

4. Tempus interruptus

tot ce durează
nu sînt lanțurile cu diamante
casele cu scări din marmură

tot ce durează
sînt pozele cu tine
în care mintea mea s-a oprit
ca la un flash tempus interruptus


5. Un loc anume

Part One

nici mcar tu nu mai știi exact
(tu care ești foarte exact/ă)
cum mai arată punctul acela
roz și totuși întunecat

în care noi odată
ne-am apropiat

era un peisaj sălbatic
găsit de noi într-o pădure
în care ne plimbam
fără să căutam ceva anume.

După aceea am găsit ceva
Ce n-am mai cunoscut niciodată
Ceva atat de ireal încât
Ne-a făcut să fugim.

Part two

mai demult îți găteam
pui cu sos de roșii
nu știu cum făceam
da îmi ieșea mișto de tot

acum oricât încerc
nu-mi mai iese nimic din mâini
decât o desfacere de conservă.

6. Vagabondul

pe-atunci aveam niște texte în noi
de mă durea burta de râs, de plâns,
de drag, de rotund

în fața liceului nostru stătea pe trotuar
câte un vagabond

și noi râdeam de nimicuri
și nimicurile ne ajungeau
în timp ce vagabondul stătea zgribulit
pe trotuar.

De-atunci cuvintele au evoluat
În conversații pretențioase
De-atunci râsul s-a strâns în porții mici

De-atunci vagabondul acela
s-a mutat în camera mea.

7. Nu mă lași

nu mă lași să intru puțin
în mintea ta
camera e mare avem tot spațiul
să ne căutăm
enigme de rezolvat
să rulăm înapoi
covorul acela
să-i mirosim fiecare centimetru
să-i pipăim fiecare puls

așa cum ar fi trebuit



8. La țigănci

Part One

mă iei cu tine
în camera cu perdele albastre
mă țin de tine strâns
fără teamă,
doar tu tremuri
sub surâsul tău fermecător
sub care îți ating carnea buzelor
cu aromă pregnantă de cafea

și noi nu am făcut niciodată
și noi nu am făcut niciodată cafea

Part Two

te iau cu mine
în camera cu lumini roșii
umbre cu parfum Iceberg dansează
tu te ții de gâtul meu
ca o mireasă în noaptea nunții
în noaptea dintâi
și cea de pe urmă.

Și noi nu ne-am
Și noi nu ne-am privit
Și noi nu ne-am privit niciodată

Mai jos de genunchii umbrei.

9. Nevoie

toata nevoia asta ciudată
pe care o am de a intra
în casa unui om
străin

de a-i spune
ca acolo locuiesc Eu.

uneori îmi vine să dau cu capul de pereți
toate nevoile astea ciudate
de a hoinări pe strazi
invizibilă

să intru în case în care
simt încă resturi
de suflet


10. Fantezii

cum e cu fanteziile mă întrebi
cum să fie, ca în orice relație
care durează
(măcar de-am mai putea vorbi de fantezii)

cum mai ajungi tu la orgasm
în prezent ?
te întreb mă întrebi
sau poate întrebarea asta
e încă un tabu între noi

11. Cele mai bune prietene

noi sîntem cele mai bune prietene
mi-ai scris, la fel mi-a scris și Briana
tu mi-ai scris că niciodată nu vei uita
conversațiile noastre…

deși de fiecare dată când îți reamintesc
de fiecare dată
sau mi se pare mie

Briana mi-a scris
Vor plânge mesele după noi

Mesele plâng.

12. Robinet

și toate viețile astea fabuloase
pe care le duc vilele din Bevery Hills
le duci tu în clipele refulate

când toate convențiile dorm duse
când tu dormi chiar și eu

și nimeni nu știe că sărutul stă
de fiecare parte a unui cuvânt

și pe față și pe dos
e scăldat înainte în apa robinetului
la care ne-am spălat o dată mâinile
împreună



13. Adevărul arată ciudat

adevărul arată ciudat
ea se gândește că-i va fi dor de el
el privește cu privirile în gol

adevărul arată ciudat
ea îi cere adresa de e-mail
el îi noteaza pe o bucată de hârtie
Un V întors, urmat de un 3
Și înainte de V o săgeată
Apoi îi spune : așa am văzut undeva
Simbolul asta
Adevărul arată ciudat
Și ce înseamnă, am întrebat ?
Te iubesc ! Înseamnă Te iubesc.

14. Joi

ne-ntâlnim mereu joia
la ora 17
stăm pe aceeași canapea
fără să ne vorbim
o ora întreagă
ca și personajul din
teoria norilor

ne-atingem în treacăt
degetele tale îmi mângâie buzele
mai aproape decât
creionarea profesionistă
a gurii

abia la plecare
dăm mâna unul cu altul
și în această atingere
stă tot zâmbetul
până săptămâna viitoare.

Ne vedem joi.





15. Căpșuna și șobolanul



Ziua trece repede
Cu lucruri administrative
Telefoane revoltate, oameni meschini
Cu sufletul în formă de șobolan
Mii de întâlniri
Găuri în care m-ascund
Ca un șobolan

De telefonul care tronează pe masă
Ca o căpșuna mare, roșie și coaptă

Pe care o las
Încet încet
Să se usuce.

16. Chibrit

am certitudinea
că focul dintre 4 ochi
își consumă în cele din urmă flacăra
într-un chibrit

un chibrit gigant
care arde de luni de zile
în Grande Place

și pe care totuși
Nimeni nu pare că-l vede.

17. Pagina


aștept să vina cineva
să întoarcă
în locul meu

pagina acestei cărți
cu copertă roșie
care mi s-a blocat în gât
ca un os de pește






18. Plimbare la infinit

privesc agitația pantofilor mei
agilitatea cizmelor lungi
de câteva zile
picioarele mele cer să traverseze orașul
de la un capăt la altul
îmbrăcată în cele mai groase pulovere
vreau ca la sfârșitul unei zile
să cad lată de oboseală
să nu-mi mai amintesc
acea mână indiferentă
acea mână
după acele cuvinte.

20. Totdeauna în întârziere

Part one


Totdeauna întârzii
La întâlnirea cu tine
Și ție îți place să hoinărești pe străzi

Ca și cum am vrea amândoi
Să prelungim
Orele de așteptare
Orele dulci

Și e singurul lucru
Pe care îl putem face într-adevăr
Să stăm față în față
Să nu vorbim, să ne privim cu dor.

Part two


Sînt totdeauna în întârziere
La întâlnirea cu tine
Nici tu nu ajungi niciodată la timp
Ne așezam față în față
Vorbim
De nimicuri, de tot
Ca și cum am vorbi de noi

Doi pasageri
Într-o stație de autobus

Totdeauna în întârziere
Cu cuvintele mereu suspendate

Totdeauna în întarziere
Cu cuvintele mereu suspendate
În noi


21. Poetic

Totul a devenit poetic
Acum
Noi sîntem două poezii
Care abia și-au atins paginile
Cuvintele, poveștile
În aceeași carte
Și totuși uneori
Când un cititor ne răsfoiește
Ne trezim deodată lipiți
Unul de altul unul în altul
Ca și cum aceste poezii
Ar fi două părți
Ale aceluiași text
Un singur corp

Totul a devenit poetic
Acum
Târgul de carte
E aproape de sfârșit
Noi sîntem două poezii
Făcute de alții
Un capriciu, o stare

Totdeauna în așteptarea
Unui cititor
Să ne lipească paginile
Din întâmplare.


22. Doar o imagine

îmi perturbați existența !
zise el aproape intrigat
(ea era doar o imagine)
poate, în sfârșit, mi-ar plăcea
(și posterul voia să întindă buzele
dar rămânea blocat în pereții de hârtie)
să nu vă fie frică
nu veți fi perturbat, nu mai mult decât
înțepătura unei insecte
destinația se apropie de sfârșit
(acești pereți vor fi rezugrăviți)
și această femeie în roșu
atât de frumoasă, atât de splendidă
va coborî
la stația urmatoare
lăsându-ne cu buzele atârnate
de imaginea ei, in mirare.


23. Mansarda

plouă
ca și cum ar trebui să ne întâlnim
în fața unei mansarde

fulgeră
ca și cum ar trebui să ne adăpostim
sub acoperișul acelei mansarde

ca și cum ar trebui
să mergem pe același drum
ajutați de ploaie și fulgere

și cu inima tremurând
să închidem ușa
în urma noastră



24 ; Ultraviolet
(cântec)

să nu spui nimănui vreodată
ce ai văzut cu ochii tăi, în ziua aceea dată

soarele a coborât din cer fulgerător
și m-a privit cu ochi albaștri plini de dor

încât ochii mei verzi, fermecați de astru
s-au cufundat în al tău albastru

albastrul și verdele împreună
sînt o pereche frumoasă, nebună

încât am putea să populăm întregul univers
cu calmul tău albastru și furtunile mele verzi.




25.Înainte de 30 de ani

sînt tânără, încă n-am 30 de ani
sînt tânără, am cugetul liber
și vreau să beau vodka râzând
și n-am cu cine

și nimeni nu înțelege
că orgasmul fiecărei zile
este când ai chef să fumezi
și sa bei vodkă, să dansezi
după fiecare privire încinsă

sînt tânară, încă n-am 30 de ani
și aș vrea să conserv orgasmul acestor zile
ca pe o oglindă trucată.


26. Coapsele tale

între coapsele tale
toate gândurile negre se curăță

în părul tău blond
îmi descopăr o parte uitată de mine
într-o mare de liniște prenatală

doar tu știi să mă dezlegi
de euri, de ornamente, de tâmpenii
doar tu știi să mă aduci mie însămi

după atâtea călătorii
atâtea dansuri în gol
doar tu îți întinzi mâinile
după geamătul meu


27. Suferința

Suferința
Este un leopard
Fugit dintr-un circ

Căutând o junglă
Care nu mai există

28. Părinții mei

părinții mei se trezesc în fiecare dimineață
la ora 5
de peste 30 de ani

iau tramvaie, autobuze,
îmbracă halate albe
fac tratamente, ridică case,
planteaza pomi,

eu mă trezesc cu greu dimineața
îmi beau cafeaua până la ora 11
apoi mă plâng că

aici plouă tot timpul

că acolo e tot timpul soare
că voi nu știți că ei nu știu
că nimeni nu înțelege
că mobila scârțâie

părintii mei se trezesc în fiecare dimineață
la ora 5
ca și cum ar vrea să-mi topească toata ploaia
în soare

29. Poftă

mi-e poftă de ceva
de-o păpușă
de-o copilărie
de-un copil ca Andreea

sculptată parcă
de Michelangelo

trebuie să mai aștept
trebuie să am un job permanent
între timp văra-mea, mai mică decât mine
are doua fetițe
între timp vară-mea ajunge acasă
de Crăciun.

30. Totul curge

simt că totul îmi curge din mâini
ploaia asta blestemată
care-mi ajunge până la oase

visele astea cu rădăcini
puternice de buruieni

îmi curge rimelul, ploaia cade în găleți
totul se rupe între coastele mele
nimic nu-mi stă în mâini

nici macar
inima mea

31. Numai mama

numai mama
numai mama îmi dă
numai mama îmi dă pulsul

timpului
cine ce mai face, ce se mai
întâmplă
râdem împreună
ca două adolescente

râdem împreună
ca și cum am sta la o cafea
față în față
între noi e o vară întreagă
fără îmbrățișări.

32. Exil

vreau să fumez exilul ăsta
ca pe un trabuc
să-l trag adânc în piept
până o să ardă complet

până n-o să mai rămână din el
decât un bilet de avion dus întors
în fiecare lună.

33. Punct negru


am terminat de făcut curățenia
îmi aprind o țigară
totul e atât de negru în jur
e o idee din asta metafizică
care ți se pare că înghite universul
și nu știi cum s-o exprimi

e Sf Nicolae, mă rog a fost
acum două zile
și eu am uitat să iau felicitări

și acum e un vânt de furtună
și în furtuna asta nebunească
totul se întâlnește, frunză cu frunză
centimentru cu centimetru

doar eu nu mă întâlnesc cu nimeni
și visez la încurcarea circulației
la oprirea semafoarelor

la oprirea alergării acestui punct negru
care-mi joacă în fața ochilor



34. Despre singurătate

nu ai de ce sa te simti atât de singur
nu ai de ce să te simți atât de defazată
nu ai de ce să te simți nefericită

spune-mi atunci cum sa dansez
în această ploaie
de buruieni reci
care mi s-au lipit de suflet
ca lipitorile
și nu-mi mai lasă nici o picătură de sânge



35 Lords


when i hold you in my arms
I feel so good
I have you

Muzica se învârte în Lords
Stai la masă cu Nati și Briana
Și pletele brunetului se scurg
Pe degetele tale ca o înghețată
De ciocolată

Dă-mi buzele tale pline
Contureaza-le cu roșul focului meu

Stau în Lords și beau bere
Ca de atâtea ori
Pe milimetru de secundă


36. Crăciun în iulie

Mama vrea să păstreze pentru mine
Un Moș Crăciun de agățat în pom
Iubita mea te rog bucură-te tu de el
Or să mai fie alte cadouri

Mama se încăpățânează să păstreze pentru mine
Un Moș Crăciun de agățat în pom
De fapt e o idee bună
Când am să vin la vară
Găsesc eu un brad de împodobit

37. Amintiri și uitări

simt nevoia să uit
simt nevoia să-mi amintesc
de respirația rotundă a trecutului
când pletele mele zburau în vânt
ca o coafură de Maria Antoaneta

mă plimba pe străzi
spre Discoteca No problem
pentru a găsi pe drum o amintire
sau o uitare

simt nevoia să uit
că în Piața Rogerius
avea o dată ultima stație
tramvaiul 5

simt nevoia să-mi amintesc
ca acolo m-am dat prima oară
cu săniuța

să uit zăpada pufoasă, care se topea
în steluțe misterioase în palmă
să-mi amintesc că totuși am apucat și eu
ierni cu zăpadă

să uit că de Crăciun cântam colinde
cu o gașcă de împrumut
să uit colindele
să mi le amintesc

am atâtea nevoie să-mi amintesc, să uit
am atâtea uitări în trupul acestor nevoi

(va urma)