Un june boier și o fată...
Poveste ‘ntâmplată demult;
O spune o babă-n poiată
La clacă, iar eu o ascult.

***

Cosițe de flori înainte
Și-un stol de-ntuneric ‘napoi;
Înoadă cărarea cuminte
Și torc sub o vraja-amândoi;

El - tânăr de piatră, subțire,
Ea – rumenă, dulce fuior
Mireasă furată, el mire
Topiți sub cununa de dor.

Aleargă, aleargă într-una
Prin coama pădurii, în jos;
În spate se-nfoaie furtuna
Și-n față, pârâul duios.

E noapte amară și sfântă;
Sărutul e fraged și greu;
Sub talpa dogoarea le cântă,
Iar geru-i pândește mereu;

Ea spune cu voce înceată:
“Iubite, e noapte, mă tem!
Ci du-mă departe, săgeată,
Departe de ger și blestem”

El –tânăr cu umeri de criță
O-nchide aproape,-n inel;
Ea crește sfios ca o viță
În toamnă, pe trunchi de oțel.

“N-ai teamă iubito, aproape
Suntem de tărâmul promis
Să trecem de munți și de ape
În zbor de lumină și vis .“

Ca robul în palme-o sărută
Și-n lungul potecii se rup
Îndemnuri și urme de ciută
Da’n ceafa-i duhoarea de lup.

Aleargă, aleargă-n câmpie,
Ca doi licurici în amurg,
Deasupra sunt stele o mie
Și nouri în turme se scurg.

Aleargă, aleargă spre astre –
Doi tineri bezmetici și orbi;
În față sunt păsări măiastre,
În spate e tunet de corbi.

Ea țipă cu voce uriașă:
“Iubite, e noapte, mă tem,
Mi-e sângele plâns pe cămașă
Și-n brațele tale sunt ghem”

El –tânăr cu ochii în floare
La buza pământul stând
Răspunde mocnit: “Þi se pare!;
Alungă netrebnicul gând!

Să mergem iubito, ‘nainte,
Sătui de nădejde, pe drum;
Sopârla durerilor minte,
Nu-i timp de odihnă acum”

Alergă smeriți mai departe,
Pe ape sub cerul târziu,
În urma e tropot de moarte,
Dar totu’ ‘nainte e viu.

El - tânăr nefiert, doar în față
Se uita; ea – doar inapoi
El vede odihnă ; ea – ceață
Și moarte și surle și ploi.

Ea-l mustră cu voce sfârșită:
“Iubite, e noapte, mă tem!”
Dar el o împacă “Iubită,
E ora de foc și blestem”

“Ci, iată sfârșitul ne-așteaptă
Tărâmul de vis a rămas
Pitit pe cărarea cea dreaptă,
Aproape de zori, la un pas”

I-ajunge căteaua turbată
Și-i culcă cu gheara-n mormânt
-Un june boier și o fată-
În rest doar tăcere și vânt.

“ ‘Nainte ! E pasul din urmă !”
‘Nainte!” Eretic final ;
Vertebra povestii se curmă
Sub clinchetul soarelui pal.

***

Chiar dacă la sud este soare,
Nimic pentru ei n-are preț,
Rămân doar statui trecătoare,
Sub ultim și mare îngheț.