Pe undele mele ultrasonore
se zbat liliecii înfometați
își urcă spre gheare palide ore
când sângele-și uită propriii frați
gâtlejul blochează vecine canale
lăsându-și suflarea colților reci
se lasă cuprins de stafii infernale
sorbind în zadar din fântânile seci

Doar fluturi de noapte mai știu cât e ceasul
dorind să atingă un nou rasarit
în liniștea mea nu ajunge nici pasul
căci tot ce-i ființă un mag a topit
ce-i simț și durere a șters fără milă
a smuls și tristețe, și bocet, și zbor
le-a ars pe un rug pân’la ultima filă
și, iată-mă abur, bucată de nor...