La mansardă,
Pictezi în fața ferestrei deschise.
Mulțimea mărșăluiește în stradă
Într-o coloană ce pare nesfârșită;
Ca dorințele lor; o și întrec, poate.
Capătul ei abia se întrezărește
Undeva departe.
Privesc uimit peste umărul tău.
Pictezi un polițist călare,
Văzut de la fereastra mansardei
De la etajul patrusprezece
Și îmi amintesc lucrarea lui Camille Pissarro;
Aceea cu procesiunea de Mardi Gras
De pe dealurile din Montmartre.
Calul tău e mai viu.
Pata albă de pe fruntea șargului
Mi se pare mai adevărată;
Polițistul tău însă este abia
O idee care transpare.

Dan David, Los Angeles, 10-15-2005.