Enigma firească
Las-o să plutească,
Privește prin mine fără a rămâne,
Fără a lăsa urme
În creierul sufletului meu.

Privește gol și vezi
Că nu poți să vezi ceva ca să crezi
Că pot fi mai sus de lună,
Că sunt doar o urmă
A minții grele a neamului meu
Ce se duce prin trecut-prezent mereu.

Clipește și simți cum dispar;
Crede și numai apar
Ca o nalucă,
Voi fi prezentă fizic dar pierdută.

Aprinde și stinge lumina din stele,
Călătoreste veșnic cu ele.
Rămâi același plin de vrajă si necunoscut
Ca să te pot admira ca în prezent și trecut.

Păstreaza-mi un felinar aprins
În mintea și sufletul tau de necuprins
Ca să mă pot regăsi cândva
Cum am fost copil în imaginea din mintea ta.