unii se arată mai violenți cu moartea
decât ar putea fi aceasta cu ei
îi smulg penele zborul
o siluiesc fără rușine
(de exemplu străbunicul meu când își așeza ochiul la capătul fluierului
și sufletul la celălalt ca să-și prindă privirea)
joacă pe coastele ei ciuleandra
și se prind în horă cu sfânta duminică
a vieții lor când s-au stropit cu lumină pe frunte
și-au băut din același potir sânge de nor
așa s-au învățat ei – prea reci (sau prea buni) cu moartea
fiindcă așa i-au crescut părinții lor
fiind și ei crescuți la fel până la primul om
care-a vorbit cu Dumnezeu fără să aibă nevoie de traducători
alții (de exemplu eu crescut într-un burduf de lume)
alții sunt blânzi cu moartea
se joacă împreună de-a cerul și pământul
de-a norul și ploaia
de-a fântâna și ochiul de apă
și nici măcar nu se sperie unul pe celălalt
nu se mint nu se fură nu se-njură
fac schimb de haine de voci și bucate
(adică ei mușcă din moarte și moartea din ei)
și se prefac aproape mereu cu bună știință
că jocul ăsta ține la nesfârșit
la ne-punct
și-atunci cel crescut într-un burduf de lume
rămâne să plângă singur pe umbra unui umăr.