Ploua in gara pustie...
viata se chinuia in privirea-i de lut, pierduta
i-am cerut o tigara
apoi s-a apropiat incet.
Dare de sange
ii luminau amorfa alcolizata
si-mi zambea
inca mai zambea...
Aveam cativa centi rataciti prin buzunar,
i-am asezat nesigura in palma-i aspra
plangea...
l-am strans puternic de mana
saturata fiind de lacrimile mele.
Un vant rece mi-a oprit respiratia
si-am tresarit speriata...
distrus, a scos din buzunarul peticit
nisip colectat din jegul strazilor,
il invidiam...
eu nu aveam nici macar o umbra
convingatoare
si...
ploua in gara pustie
iar in noi
fumul ultimei tigari
scruma clipe, vise si cuburi de viata

inca mai ploua in gara pustie.