cum toate prind să miroase urât







când mă gândesc la tine
de fapt mă gândesc rar
ca-ntr-o numărătoare cu obiectele dispuse
la distanțe enorme
de parcă te-aș urca într-un tren care te duce
te duce
te duce
ferecat lup de stepă
cu oi fantasmagorice
tot mai rarefiate
difuze mult mai difuze
decât ceaiul din spitalul nr. 1
acolo unde transparența mâncării
stă alături de trasparența vieții
toate le vezi și toate ți se văd
lărgindu-se ca o ușă
trăznită de vânt
din pragul căreia lucrurile
își înfulecă golul pe marginea cărora cresc
o cât de mult dorința mea de a păzi morții
a crescut ca un copac