Când norii primi, uimiți, vor sta să cadă
Scriind cu umbre gri, de ce-am plecat,
Rămâne-voi plângându-mi din zăpadă
Topirea duhului ce mi s-a dat.

Corăbier la ancoră c-o pâine,
Vâslind talaz după talaz,
Cu-n ochi în cer c-o mână-n mâine,
Vânt sărutând iaz după iaz.

Visând rămân fărâmele-mi de vise,
Cununi de albe cununii,
Ruguri de slovă-n jar, aprinse,
Din renăscute agonii...