poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-07 | |
Deschis-am poarta minții catre lumea fără noima.
Mușcat-am cu nesaț din mărul otrăvit si blestemat, Și-ndată fostu-m-am cuprins de-o voluptate amară și diformă, Care facut-a greutatea crucii mele de nesuportat. Priveam lipsit de vlagă către dealul ce se înalță-n zare, Simțind pe umeri, precum Atlas, veșnicia cerului nemărginit În aer mirosea a moarte și trădare Și rănile deschise-mi sângerau prin giulgiul prăfuit. Scuipat, hulit, lăsam drumul să-mi poarte pașii, Urându-mă că sunt și fi-voi tot ca ei Deopotriva pedepsit cu hoții și cu lașii Încoronat ca rege peste atați necredincioși și farisei Plângeam, dar lacrimile nu-mi udau obrazul pălmuit Și buzele-mi păreau udate cu venin Voiam să strig, ca totul să se năruie, să ia sfârșit: "Primește-mă, Părinte, mă căiesc,...La Tine vin" "Dacă aș putea să schimb...să fiu ca El..." Mi-am zis, privind pilonii ce mă rastigneau Jucat-am rolul scris de proorocul Ezechel "Mi-e somn acum și Tie vreau să mă redau" Dar templul necredinței mele nu s-a sfărâmat, Și luna-n sânge nu s-a prefăcut... Marea, pustie, fără valuri, țărmul a udat, Lăsând tenebrul să se apropie tăcut. Încremenit, pe frunte stropi de sânge-mi picurau Privind spre cerul făra nori, sleit, am adormit În inimă, dureri și patimi, groaznic mă munceau Iar mâna-mi amortita-argintii-a dezvelit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate