poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-06 | |
E o veșnicie de cand m-am înrobit
de-al vieții joc Și fără de odihna am dansat în jurul lunii ca un nebun cu iele amăgitoare si strigoi Și m-am iubit pe pat de stele cu întelepciunea luciferică Orbit de prea mult sens mi-am încifrat simțirile în torente de idei Și am adormit cu zbucium, singur, in neant mai multe morți Cînd zorii cei fără-nceput s-au arătat si Timpul s-a pornit să toarcă firul de destin am așteptat inert, nici mort, nici viu Părea ca Eu în mine mă-nfior ca un vulcan chiar Universul s-a temut de mine-atunci mă-năbușea atâta Dumnezeu Am plăns iubire și m-am înveșmantat în ea În liniștea aceea am plutit fara de Eu asemeni unui râu ce curge neschimbat dar tot străin de albia care-o sapă printre stânci Și când a început din nou să-nmugureasca vlăstarul pomului oprit adânc în fruntea mea,m-am strămutat din mine, si lucid mi-am ucis mintea. Deschis-am aripile peste-însingurata mare, și marea... A-nchis ochii fiindcă străluceam prea aspru si prea viu de printre stele ,soarele, s-a coborât la pieptul meu ca un copil cu nimbul obosit să se-ncalzeasca Doar vântul ne canta din harfe neâncetat un cântec negrait înmiresmat de-atata sens, ce mi-a părut străin, pâna sa-L știu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate