pasărea spre care zbura cerul cu toate aripile lui e acum în brațele mele
și nu știu ce parte din mine să nu-i ating
e cea pe care dumnezeu a probat prima dată moartea
fulgii ei iată ninge
și în lumea în care toate ființele au chipul orei pierdute
aș aduce o ramură de măslin pentru ciocul ei pierdut
ea nu mai are cap gâtul ei încearcă să-mi spună că
ea nu mai are cap
atunci în 90 cerul s-a oprit din zburat
nu văd nu aud minutul pe care nu l-aș fi pierdut niciodată
pasărea aceasta a traversat timpul în lung și-n lat
susul eram geamul spart de ciocul ei ultim atunci
în 90
când probabil nu a auzit nimeni cum în mama s-a rupt ceva
poate capul păsării
sau poate singurul defect al acestei păsări e ca n-a murit tradusă în limba iubirii de tine