Eu
nu mă căiesc
c-am adunat în suflet și noroi! -
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul
că sufletul mi-așa curat
cum gândul tău îl vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi
că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"