| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2007-06-29 | | 
Pe cărarea care duce Prin pădurea-ntunecată, Nevrând noaptea s-o apuce, Trece sprintenă o fată. O dată pe săptămână Ea urcă pan-la poiană, Să grijească de-o batrână Singurică și sărmană. Cu un coș plin de bucate Și-n obraji cu bujorei, Numai crengile uscate Se rupeau sub pașii ei. Cu rochița-i de matasă Merge vesela, sprințară, Prin padurea-ntunecoasă Mirosind a primăvară. Trupu-i fraged abia cară Coșul cu bucate-alese, Când, un pui de căprioară Din tufiș, în cale-i iese. Se privesc în ochi mirate, Poticnindu-se din cale, Apoi pleacă speriate, Fata-n deal și iada-n vale. Și, pe unde fata trece, Se prelinge dintrun stei Un izvor cu apă rece Și pură ca trupul ei. Bea din apa fermecată Setea să și-o potolească. Vântul începu să bată Și pădurea să vuiască. Se lăsase înserarea. Fata, felinarul scoase, Abia mai zărea cărarea Printre crengile umbroase. Dar mergea cu pasu-i sprinten În sus, către poeniță, Unde, dincolo de pinten, Se zărea o luminiță. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate