știi
unii oameni își scriu numele
între pauzele melcilor
noi
hai să ne scuturăm tălpile
de calciul ce s-a făcut crustă

ne vom privi degetele
ca și când noaptea s-ar transforma
într-un fulger
oricum
în apă nu se pierd decât umbrele

păsări cu focuri pe aripi
ne vor lumina liniile din palmă
când ne vom apropia de porțile cu miros de fotografie

în urmă vom lăsa
șireturile
să se facă șine de tren
pentru cine vrea să ne urmeze