poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-25 | | Culoarea zvacnind in scursura de noapte ramasa pe coltul drept al pernei taiate perfect geometric, dar tulburata de tresaririle concentrice ale somnului obrajii scortosi ai peretilor, chipul chinuit al ceasului spanzurat de lumina visului stins incruntarea muta a cearceafului exfoliate sub carne iluzii zgribulite printre suvite descarnate de par, ca fluturi orbi in jurul unui bec mucegait de propria-i natura sticloasa vantul stingher managaind cu genele trupul contorsionat de dimensiunea halucinanta a imaginii impaienjanite sub pleoapa violeta Si ti-am spus sa bei un pahar de lapte inainte de culcare-tetraciclina sublimate! viscerele moi obosite de contractii aritmice bio-psiho-social-democrate inima c-o aripa franta lingandu-si rani de otel albastru pur alcoolul isi refuza destinul, stagnand in fata mizeriei translucide de sub miocardul in penumbra coastei de Eva exilata de demiurg surd-misogin si mi-ai spus sa nu ies cu parul ud in ploaie de ingeri si carne si intuneric! Creierul izbit de concretul osos(strivit de bezna densa, zgariata doar de colti de stea crispate) ramane incremenit, sa nu goneasca clipa. Si doar ti-am spus ca timpul care-a ramas intre noi trebuie infasurat cu grija in bucati de traire stravezie si pus sub tampla dreapta! Respiratia (gandul)(fiinta) se face cocoloase inegale de natura moarta cliseica, ciocnindu-se idiot de dintii cariati ai cioburilor de soapte putrefactia realului decoloeraza contururi de creta de pe coapsa infieratade sarutul sarat – muscat din tine urma prapastiei in carne se revarsa printer ferestre negre – duhuri de gheata – limpezimea pamantului tors, ce-si lepadase cuvintele cu ochii negri gratie si spaima, cruzime si zambet si virtutea strivita de caii ce mureau, unul cate unul, cu ochii deschisi, de piatra fluida. “eu mor cu fiecare lucru pe care il ating”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate