mergem lent

mergem tot mai tăcuți mâinile despart continuu
vegetații luxuriante
trecem prin ele indiferenți trecem prin sudul pământului
fără să ne mai întoarcem spre oamenii-lemn

cad peste noi colibri cad cumva din același arbore
ploaia unei veri neatinse
ploaia chemată de ochii tăi închiși
despică tulpini despică ierburile înalte ale dorinței

plantele mă taie nu simt nimic
palma ta acoperă fiecare tăietură o șterge

mergem îngândurați mergem așa mai departe
plantele îmi rănesc genunchii pântecul umerii
pe tine nu te ating

se încolăcesc rădăcinile mă strâng mă sufocă
gleznele îmi devin fluide
brațul tău se pierde printre flori carnivore

mă tem mă tem mă tem

doar eu îmi aud căderea în spirală