Panta rei



Eu nu alerg să mă încoronez,

Nu concurez la încă o cunună,

Nu investesc, deloc, în propriul crez,

Sunt, azi – un om, și mâine – o legumă –



Sau poate că legumă sunt de-acum,

Atât, de vis, mi-e viața de departe,

Ca apa, curg – eram odată drum,

Dar mi-am pierdut și margine, și moarte –



Așa cum toate ceasurile bat

Sminteala fixă, nu voiam s-aud

Vreodată, țăcănitul lumii crud

Pe șinele acestui tren ciumat –

Pe care curg, și mut, și orb, și surd…