Un pumn de somnifere e prețul
împăcării mele cu tot ce nu mă pot împăca :
răstălmăcirea și șușoteala,
intimitatea cu gunoiul care unește
țiganii cu milițienii, procurorii, politicienii, ziariștii și popii,
într-un cuvânt curva cea mare,

neapărat evlavioasă și doctă,
cu biblioteca în întregime legată în pielea
intelectualilor care au sictirit-o,
cu closetul aseptic, cu aer condiționat,
cu bideul de aur,
în bordelul ei hiperinformatizat
ticsit de iconițe și crucifixuri …

Tifla este ceea ce nu mi se iartă,
comportamentul meu de om liber.
Problema nu e că mă înec,
ci că mă-nghite, cu tot cu tiflă, mlaștina unei latrine ;
mi-au mai rămas doar nările afară …

– Nu-ncerca să mă scoți la liman,
ca să nu te trag după mine.
Scuipă și fugi !
Dă-le cu tifla până-n ultima clipă !
Doar asta-i înnebunește : libertatea
de a da cu tifla.



(volumul "Tifla" - 2004)