nu contează unde începe deșertul
imaginez linii drepte
în navigarea ta dintr-un punct
spre altul

îmi umplu buzunarele cu pietre semiprețioase
răstorn demachiant în părți egale pe fiece deget
cu unghiile pictate cu dulceață calc apa
fac cerc din drumurile tale
șanț adânc
ce greu îmi este

imaginez porți în care să te sărut
buzele mele linii drepte proptite în inimă
instrumente dezacordate și senzuale

azi ești prea mort
în exil
îmi ridic picioarele unghi drept pe perete
pregătesc întâmplări și călătorii
prind rod pe tencuială
m-aplec peste șanțuri
apuc cârma
să nu sape în ape vreo urmă.