abrupt ziua mă năpădește din nou
zgomote violente muguri puternici izbind
trebuie să întind zâmbetul
să strâng ce-i bun din gânduri
ceașca o țin fără tremur
sunt doar cu mine la masă

mă scutur de zgurile vechi
toți balaurii dinozaurii jumătăți-de-om
într-un coș de jucării
toate umbrele și răspântiile de mâine
în baloane cu heliu
sunt acum
iarbă în lumina crudă
obraz alintat de rafalele vântului
zvâcnet