cinic aș numi-o tragedie
să ajungi cu o oră mai devreme
frumusețea nu se vede



e un mers pe apă
în tăcere
ziua te-a scăpat din mâini se îndepărtează
un regret de vitrină în care abandonezi
o pictură veche
cu palmele tremurânde
hotărât să-i pierzi urma

priveam cum
te trezești după fiecare vis secțiuni succesive de
valuri reci pe spate pipăie o singurătate un așternut
limbile ceasului alergau spre punctul în
care viitorul
testează diferite traiectorii cu ochii închiși

în urmă genunchii
surâd rotund te-ai mai uitat
de câteva ori
apoi
ai luat un jurnal și ai scris pe fiecare pagină
nu știu să te schimb cu altceva

mi-ai rămas agățată în colțul ochilor ca într-un cârlig
o haină moale fără culori
fără căldură fără de
tine
înțelegi?
nici eu
nu știu să te schimb cu altceva




photo by George Prokhorov jr
sonata-kreutzer