poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-10 | |
Un strop de rouă argintie
Am lăsat să-mi curgă pe obraz; O pală dulce de mână de copilă Mi-a șters-o tandru, ca într-un extaz Apoi, ușor, firavă, cu-o voce cristalină S-a aplecat spre mine și mi-a spus: Să nu mai plângi, că sunt aici, cu tine, Nu mai fi trist, ajunge, capul sus. Un tremur aspru, rece, mă încearcă; Fiori de gheață parcă m-au cuprins, Apoi, o caldă adiere-n suflet, Alină dorul, cel din urmă stins. Nu pot da curs trăirii ce mă-nalță; Nu pot să râd, ci tot să plâng aș vrea; O strâng în brațe ca după un secol, Fără a gândi că poate-o va durea. Un geamăt surd, ascuns, aud încet, Pe umăr capul ei ușor mi-l lasă, Cu aripile ei de înger alb, Mă înconjoară și adânc m-apasă. Aș vrea să stăm așa o viață întreagă; N-aș mai avea nevoie de nimic Doar… ups… o rază de lumină oarbă A năvălit pe geam și m-a trezit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate