se aud zânele cum sparg semințe de dovleac
târându-și șlapii pe asfaltu' crăpat
e lumea-n care zmeii își ascund sticlele cu vodcă sub pat
și duhnesc de necazuri întinși în fotolii

s-au maturizat basmele s-au mutat la bloc emancipate-ntr-o narare semidecomandată
nimic nu mai e direct totu' se face cu trecere prin bucătărie
iar făt-frumos zace-n spitale pironit în perfuzii cu glucoză

e așa cum ne-am dorit multă culoare și praf
povești din care fiecare desenează cu dinții câte-o realitate
una mai știrbă decât alta una mai amară decât cealaltă
auzindu-se aruncate precum cojile semințelor de dovleac