poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-10 | |
Când a venit Ioan
Din pulberea pustie, S-a luminat văzduhul De neagra vecinicie? Atunci,contorsionat Cuvântul, Se legăna sub glie. Și când s-a frânt, Călcâiul îi alerga molatec Spre apa străvezie. Lăsând în urmă steaua, Mâncată de-ntuneric, S-a liniștit Ozonul, În leșuri tremurând? .......................... Atunci,Cerul s-a înfundat în sine, În inima oaselor lui, Strălucind a fosfor și a calcar Prin toate ungherile timpului. Ochii lui de bazalt, Coborâți din Marele-Înalt, În cerul gurii mele de mânz, Resfirau trupul tâmplelor Ca pe o coamă de leu. Pășunea Raiului meu, Înverzea pe fruntea lunii, Înmiresmând cu putere, Toți schingiuiții pe funii. Cei pierduți în închipuirea Norilor negri, Înfundați în vârful de piramid, Înnebuneau de lumină. ............................ Nu mai am dreptul la strigare; Urletul meu e răbufnit în tăcere. Sunt o rană a sunetului, Rătăcit ca o moarte prin ere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate