poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-24 | |
Cândva, din Negura Eternității
Se contura, timid, Balanța Vieții În fapt, se propunea a fi o dogmă Ce nu avea-n esență nici o noimă ! Era un simplu joc, prea pueril în sine Cimilitură, sau, precum a se cuvine Ce S-a-Nceput și petrecut, să se termine Și în ce fel!? Știa doar Cineva, că nu în bine !… Dar cine sunt acei ce-au hotărât ad-hoc, Ca pe acest Tărâm, să nu mai fie loc Decât de patimă, sortit-anume desfrânării, A depravării, decăderii și-ntinării!? Răspunsul e prea simplu, banal și-n înțeles! În Edenul feeric și mult prea liniștit ades, Scânteile Luminii erau în tulburare De-un zumzet, vădit acum de alarmare, Ce răsuna puternic, dar nu de implorare, Și Laptele și Mierea din veșnice Izvoare (…) Se-nverșunau s-oprească un Iureș prea turbat, Ce clocotea-ncontinuu, de-atât de agitat De miriade semne, deloc de neglijat ! Simboluri ale Urei pornite să adune Tot Răul de pe Lume, în valu-I înspumat, De crestele-i de groază, de șasele-ncurcat… Un semn apocaliptic, un Cancer galopant, Pecetluit în taină, de-un Înger renegat (…) ! Ce-n coarnele-i din creștet, cu zâmbet încruntat, Nu I-a fost greu să strângă, ce nu e cumpătat!… În schimbul depravării, al unui trai lejer, Chiar folosind Ispita, pe post de mesager In urma mâzgâlirii, de simplul muritor A unei înțelegeri, făr-a-nsemna mister… S-ocupe-un loc în Loja, aevea de nefastă ! Era în fapt durere și nu plăcerea-n crustă, Pe care-o etalase-n pact neșovăielnic, Momente de gândire?! Nici iz de îndoielnic ! N-au rezistat vreodată ispitei prea pătate, Mai bine-ndestularea, bogată în păcate… Și nici chiar pocăința ‘necată-n voluptate Nu și-a găsit menirea de sol, în a abate Tendința de-a se-nscrie, cu frânt de libertate În Armia-i păgână , în sâmbure stricată (…) Asta și vrea Satana, să-nchege o Armată, Să plece, să înfrunte pe Cel ce I-a fost Tată !… Profeții falși, iscoadele-i încornorate I s-au supus adesea mințind de libertate… Plecând în lumea largă, momind pe muritori Cu caravane pline, de falsele comori (…) ! Ajunge !… Tatăl Nostru, e timpul să cobori S-alegi din gloata oarbă, prea beată de licori, Pe cei ce încă speră, cu toate că-i omori (…), Să Te ajute-n Lupta cea dreaptă, de onori !… Să rupem împreună, acel Pact sfidător Și să lăsăm drept zestre, în chip moștenitor, Mesajul Tău cel Sacru, prescris în Veșnicie (…), Să piară tot Amarul, zidit din preacurvie!… Iași, 03 Iulie 2005 Iulian Nistor - Vaslui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate