Mistuit de dorințe neîmplinite
cu capu-mi greu de gânduri triste
mă răzbun pe timpul pierdut
recitindu-mi scârbit cartea vieții.

Amintiri mi se dezvăluie sub razele lunii
din adâncul fântânii nesecate a trecutului,
și-mi pare că ani au trecut, nu zile,
de când am închis în mine poarta iubirii.

Melanconia mă învelește-n mantaua-i neagră
purtându-și trufașă nostalgicele clipe
peste pleoapele-mi de plumb ce bunăoară
tot mai des mi-acoperă ochii căprui.

Noianuri de resentimente se dezlănțuie
din preludiul străbătut de promisiuni
într-un tulbure vârtej de imagini
sub frenetica îmbrățișare a lunii.