În cea de-a noua zi
Dumnezeu a creat bătrânețea.

A luat valuri și cute și mult alb
și i-a nins pe Eva și pe-Adam.
Le-a zis:
veți ști ce-i nostalgia,
ce-i reumatismul,
șarpele vi se va părea o glumă bună,
adierea de vânt - rafală,
înțelepciunea - a doua natură.

(E unica modalitate de a vă convinge, oameni,
că tinerețea-i o comoară: pierzând-o!)

Gângurit de prunc
a bucurat
blândețea din ochi obosit
și
ploaia de mai a căpătat
un alt înțeles.


Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Păcat că n-ați înțeles de la-nceput
ce frumoasă-i viața:
Ca să iubești, să reușești, să afli,
trebuie să fii puțin nebun.

Dacă mâine nu există?