Un Soare bolnav, cu dinti de fiara,
Sfideaza tot ce inseamna ratiune,
Oare flacarile iadului se unesc cu razele sale ?

Totul…mult prea omenesc,
Presarat cu lacrimi ce ustura,
O degenerare a propriilor tesuturi,
Din care curg acum siroaie de ganduri…
O iubire putreda, castigata cu pretul unei vieti,
Care inseamna prea putin in fata universului,
Nelimitat ca intindere, marginit in simtiri,
Cel mai ciudat joc, al carui scop il afli doar la sfarsit…
Murim pentru a vedea ca nimic nu-I infinit,
Nici macar durerea.