alte zile aceeași nevoie de a șterge totul în față
altă cale absurdă de a-mi arăta că merg pe un val prea bine definit ca să mă mai zbat
să mă schimb da adi tu o sa fii acolo o să aștepți ca fiecare momentul
când se lasă un spațiu liber apoi o să zbori direct fără să privești în jur
da adi tu n-o sa fii un fake cum spun toți idioții ratat
și închis în cuvintele lor nerostite
doar pentru că nu respiri la fel și de altfel tu poți să înghiți mai mult să deschisi ochii sub mitraliera
de vorbe a mamei când te întorci cu rictusul obișnuit de la școală și masa e pusă patul făcut
nu de tine desigur izbești ușa cu o putere care nu e a ta poate a urii ascunse în colțurile zâmbetului
de-acum n-o să se mai schimbe nimic
e doar un drum rătăcit ori un geam spart între degetele tale care scapă tot


și în definitiv 1518 zile care se taie una pe alta din cale tocite
ca palmele ei mici aducând a cadavru 1518 rânduri pătate de sânge
1518 bătăi scurte în gong cu fiecare dimineață placidă
în care mă trezesc înecat în propria-mi limfă
ca si cum niciodată nimic n-ar fi de ajuns