Nu pot să mă chinui lîngă vatră-
Plec de-aici în lupta fără vești.
Poate-acolo va-nceta să bată
Inima în care tu trăiești.

De cerșit eu nu-ți cerșesc iubirea,
Patima-mi la ce s-o mai cunoști!
Focul-nalt ce-mi răscolește firea
Stinge-l-voi în sânge,printre oști.

De-am să cad în noaptea fără lună
Lumea știu că nu măva boci.
A simțirii mele rea furtună
Nimănui povară n-o mai fi.

Sfintele nădejdi din anii-n freamăt
Vor sfârși pe locul fericit
Unde fără gânduri,fără geamăt,
Va începe somnul mult dorit.

Dar, de nici în somnul ce-o să vină
Al iubirii trudnic vis amar
N-am să-l pot uita- și-n grea lumină
Chipul tău o să-mi apară iar,

Dacă-n depărtatele hotare
Unde fericirea-și face veac
Sufletu-mi de răni usturătoare
Nu va mai scăpa cu nici un leac,

Uită-te cu drag la cel ce pleacă,
Ce cu mândră inimă,de-aci,
Prin dușmani și chinuri o să treacă,
Pentru slava țării va muri,


Cel care întainică-mbătare
Cu privirea-n lacrimi te-ațintea,
Mila o stârnea- și-atât de tare
La surâsul tău se bucura.