Douăzeci și opt de feciori se scaldă-n râu,
Douăzeci și opt de tineri și toți prietenoși;
Ea are douăzeci și opt de ani de viață femeiască
și de singurătate
E stăpâna mândrei vile de pe mal,
Frumoasă și îmbrăcată frumos, se uită la ei pe furiș
printre jaluzele.

Pe care dintre tinerii aceștia îl place mai mult?
Ah! cel mai bocciu dintre toți e frumosul ales.
Încotro alergi, lady? te văd, te văd,
Aruncându-te-n apă cu ei, deși stai în odaie
înțepenită la pândă.

Dănțuind și râzând pe prund, cu ei toți,
a douăzeci și noua
Ei nu o zăresc, dar ea i-a văzut și iubit.

Stropii sclipesc în bărbile tinere și-n pletele ude,
Le curg pârâiașe, de-a lungul, pe trupuri.

O nevăzută mână pe trupuri alunecă
Tremurândă, de-a lungul, pe tâmple și coaste.

Tinerii fac pluta pe spate, la soare
umflându-se-n pântecul alb și puternic,
nu-ntreabă cine s-a lipit de ei
atât de strâns
Ei nu știu cine gâfâie suspendată-n aer și
se arcuiește pulsând peste ei,
Nici nu se gândesc pe cine împroașcă cu spume.