crescând pe tulpină
ca o tumoare verde
ca o bubă de dor
extirpată în floare adusă spre cer
mă revolt în albastru
și-mi chem deasupra păsări
fără darul vorbirii
doar cu un dans de fâlfâit al morții
cu amintiri de aripi
planând
peste noroc
și sub soare
trecută prin măduvă
respirată sărat de mare
pescuită de lupi
și jupuită seara la foc
într-o fraieră joacă
castel de cuburi de carton
dărâmat
zidit mereu în alt loc
rămasă de cu noapte mă supun
prin iarbă calc
prin iriși alunec păreri
în auz îmi țârâie greieri reci
pianine-n alergare
din stânci răzbat asini dărâmați
cotrobăi prin nori
și-mi fac de lucru printre zei
șterg praful de pe nările lor triste
și-mi place
despărțirea gardului de poartă
și salcia că plânge
am pentru un mesteacăn slăbiciuni
sub toamnele lui
străpung ghioceii