Număr secundele.
Între noi stă,
neclintită și oarbă
noaptea regretelor.
Ca o pedeapsă,
din fântâna cu vise,
îmi furi mereu diminețile.
Dureros și tandru,
îmi dai în schimb
strigătul păcatului.
Între apă și foc
eu aleg umbrele.
De pe umărul tău
cad rând pe rând amintirile,
surâsul meu indiferent,
trădează ultimul gest de adio.
O pasăre de noapte
mă străbate,
mă scufunda în culorile pustiului.
Întoarsă în timp
îmi caut printre nimicuri, inima.
Din floarea norocului
aleg copilăria.