autoportret


necuprins precum oul in
zborul pasarii aceleia...
cum zambetul pe chipul
insinguratei pierzandu-si
sufletul in verdele viu si beat
al unui nestiut parc...

neinteles precum inghetatele
dune ale unui desert
indepartat si de sfincsi...

stralucitor cum pieptul tau
mirosind a fildes
si lapis-lazulli...

ma pravalesc pentru intotdeauna
in noapte si uitare
la umbra pasarii inalte,
in zbor...