e un ochi treaz adâncit în albastru
golit de sensuri
ca o deschidere amplă de boltă
pe care sunt pictate întâlnirile cu sine

irisul unui timp între două cumpene
una lemnoasă și nesigură
spre ce apă se înclină
alta aproape invizibilă de jos
ca și cum ar fi o coloană de aer
măsurând pasul secundei

cronos visează un alt orizont
nemaiîndurând
rotirea la nesfârșit
a privirii