poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-03 | |
Întotdeauna când te privesc ești frumoasă.
Te privesc ca soarele când răsare Din mare, după munți sau din câmpie… Te privesc ca luna când se desprinde din zare Rostogolită și mare-n-chindie… Te privesc zi de zi, Cum te schimbi, ca și cum ieri nu ar fi Și, totuși te încă iubesc, Ca și cum eternitatea noastră Ar fi sublimă-ntr-o zi. Te privesc cum îmi zâmbești, Ca pe un tablou plin de flori pietrificate, În culori de pensule simplificate, Pentru aceeași eternitate Din zâmbetul tău decupate. Și rămân convins că pe luna lui Marte, Care nu există nici astronomic Și nici cumva în realitate, Ești cea mai frumoasă ființă din toate. Martor îmi este zâmbetul tău. Ești cea mai frumoasă când îmi este rău. Privindu-te cu acele gropițe ce simetric apar Peste obrazul tău unic și clar Și din părul ce se adună după ureche Negru în plete, ondulat, nepereche… De aceea te privesc ca pe o floare în glastră În inima mea deschisă ca o fereastră, Numai pentru a tale oacheșe dulcegării Așa cum de-atâta timp tu mă știi… Întotdeauna când te privesc ești frumoasă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate