Lumina palidă a începutului de ziuă, când toate lucrurile par gri,
Ghemuite, abia ieșite din somn, triste și friguroase. Lumina calmă
A amiezii, când septembrie aurește lacurile și pune aramă pe străzi,
Și toarnă ambră în sânge. Lumina serii când perechi mute se mângâie
În stații de autobuz, pătrunse de un foc tainic. Lumini pe munte, lumini
Pe mare, lumini în cer, aparate cu lumini stroboscopice, faruri pe autostrăzi,
Săli de operație luminate intens la spitalul de urgență. Lumina trupului tău
Abia ieșit din cearceaf. Lumina arcului de sudură în hala veche, lumină
Pe marele stadion, lumină pe patinoar, lumină la priveghi, când mortul pare viu,
Aranjat de cosmeticianul de la pompe funebre. Lumină albă, lumină galbenă,
Lumină roșie, lumină albastră, lumină verde, lumină oranj, lumină caldă,
Lumină rece, lumină blândă, lumină dură, lumină sărată, lumină dulce,
Lumină vie, Cristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând
Veniți și luați lumină! Stați pururi îngenuncheați în fața acestui mister,
Scăldați-vă în miliardele de fotoni care curg de la stele la stele,
Pentru că nu există nimic mai uluitor decât curgerea de lumină
Nici pământul, nici apa, nici sângele pe gheață strălucind, nici grâul,
Nici trandafirul, nici cuțitul în carne aburind, nici pisica sălbatică, nici femeia,
Nici ultima oară când respiri, apoi treci dincolo. Strângeți lumina în pahar,
Puneți-o în cămări, ocrotiți-o în candele, așezați-o pe pereți, umpleți cetățile,
Lăudați-o din veac în veac, căci ea este pururi fără pată
Lumină vie, Cristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând
Veniți și luați lumină! Stați pururi îngenunchiați în fața acestui mister,
Scăldați-vă în miliardele de fotoni care curg de la stele la stele.