Pe alei rătăcite frunze
Alergau într-un zvon
De adiată buimăcire.

Laolaltă agățate în codițe
Se regăsiră două sore
Din întâmplare.

- Dă-mi drumul la codiță!!!
- Dar nu eu te țin...
E lașa zburare.

- Minți, urâcioaso!!!
Dă-mi drumul!!!
- Zbori cu Dumnezeu...

Și, legate una de alta,
Străine, se cunoscură din nou.
- Iarăși tu? Ai venit iar?

- Da, am venit...
Nici nu știe că nu am plecat...
Știi, eu am o sămânță.

Vreau s-o aștern în pământ.
- Te opresc eu?
O ascultă pe ea.

*********************

Dispăruse legănarea.
- Unde mă aflu?
Nu mai sunt amețită...

Unde e Vântul?
Lașa zburare unde îmi e?
Cine ???!!!!...

- Cine sunt eu?
Am avut o sămânță.
Ai zis să fac cu ea ce vreau.

Acum și tu și eu
Suntem ramuri.
- Ce parc frumos!

iulie-decembrie 2003