Cea mai frumoasă noapte-a vieții mele

Cea mai frumoasă noapte-a vieții mele
A fost cu tine draga mea iubită
Știi, ochii tăi luceau ca două stele
Iar tu erai atât de fericită.

Eu tremuram de-atâta exaltare
Că vremea trece îmi era necaz
Te sărutam și-a ta îmbrățișare
Mă scufunda într-un adânc extaz.

Iar tu erai atâta de frumoasă
Și trupul tău atât de minunat
Cu forme ce în amintiri se lasă
Și de un alb așa imaculat.

Și tu erai așa de iubitoare
Și mă îmbrățișai cu-atâta fericire
Vecină cu al nebuniei prag.

Și în aceea strânsă-mbrățișare
Ca două jumătăți dintr-un întreg
Era iubire, era și durere
La gândul că acestea se dezleg.

Și clipele zburau, zburau nebune
Uluitor de iute dând fiori,
Doream să se întâmple o minune
Să nu mai fie niciodată zori.

Ca noaptea să fie eternă
Să stăm îmbrățișați la infinit
Și-n sărutări de-o patimă nebună
Să nu știm de trăim sau de-am murit.

Dar vai, se-arată clipa despărțirii
Și jumătățile se dezlipesc
Simțeam iar gustul fad a-nsingurării
Ce viața fără tine-o definesc.

De ești un Dumnezeu acolo-n ceruri
Te uită-n jos și pleacă-ți și urechea
De ne desparți ești și vei fi de-a pururi
Un nemilos ce nu-și află perechea.

Îngenunchiat te rog mai dă-mi o noapte,
Cu ea, un an de viață, te implor,
Să-mi dai și-apoi trimite-mă la moarte
Și voi muri cu sufletul ușor.

Astfel gândind plecasem de la tine
Și drumul mi se părea fără sens
În inimă aveam un mărăcine
Și-n suflet am simțit un gol imens.

Apoi cuprins de multă fericire
Gândindu-mă că și tu mă iubești
Și-aștept ca și tine o revenire
A nopții aceleia dumnezeiești

Trăiesc acum c-o singură speranță
Că undeva, cândva, vom fi-mpreună
Și dorurile noastre de o viață
Le-om împleti noi amândoi cunună.