Dimineață de vară

Fereastra decupează în zare,
un tablou cu dealuri simetrice.
Afară palpită geneza pământului.
Mă las asediată de culori,
de văzduhul încins,
de mirosul de rouă.

O lumină vie captează formele,
în strălucirea și măreția lor,
e sufletul meu.

Destinul ia un chip.
Cât de crudă e această frumusețe.
Mirajul luminii de zi arzânde,
flacăra ei,
îmi seacă dureros în vene.

Mă chinuie brutal,
dorința de a fugi din mine
cu tine,
zadarnic.