poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-17 | |
E alb, zăpadă stralucitoare,
curg crengi din copaci, apele au inghetat sunetele, pasarile au tacut subit, a murit golul. Totul e de un intim irezistibil, pare ca s-a conservat si timpul in spatiul alb al serilor de iarna. Iarna nu a stiut sa vorbeasca anul acesta. A fost ca un copil autist care urla, nu a stiut sa se anunte ci doar sa cada brusc ca un turture inghetat, crapand teasta unui urs brun, din sangele caruia a iesit un porumbel de nea patat de pacate, a zburat de rusine, a urlat si brusc s-a prabusit impuscat de un nebun cu capul spart intr-o piatra, cu o pusca de caprioara, cu haine de mincinos, cu parul incalcit de miere si praf si ochi inclestati de povesti minunate, a omorat un porumbel, apoi doi, apoi patru, sase, opt, apoi doisprezece, bucurandu-se ca un animal pentru prada lui, i-a sfasiat cu dintii mari si i-a mancat, simtindu-le viata inca neluata scurgandu-se prin saliva lui si gustandu-le sangele viu si sarat si gustos s-a-mbatat de frumos si de viata si si-a luat zborul, ca un nebun cu aripi de ceara.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate