poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-17 | | Respir adânc pământul ce mustește De mult, mult preaplin primăvăratic Și-atunci simt cum inima înnebunește Preaplinul inimii în anotimp tomnatic. Și-au deschis porțile în ură norii Cadența strigă, urlă ritm neacordat Mă-nvăluie în noapte adânc fiorii Că-i primăvară, și timpul l-am uitat. Privesc cu nedumerire ceasul cum bate Văzut-am ieri ce nu credeam vre-odat. Trecute timpuri pe albe fețe perindate Cu ele pierdute nume, unde să le cat? Blona, zâmbea odată, de mânecă m-a tras, O știu, dar cum îi spune? e ea, și-ntreb, Și nimeni nu-mi răspunde...ce a rămas? Doimi trecute, și, legături înjgheb... Colo,surâde blând, cel ce oase repara, Mă pupă, îl pup, și-l strâng la piept, Pe cea de-alături, desigur soțioara N-o recunosc, cu ea timpul a fost nedrept. Din norodul îndurerat, un cap mai sus Mi se înclină, îl recunosc, îi știu și nume Nu l-am văzut de ani zeci, și urme au pus, E încă frumos, cu zâmbete...brume. Și curios, pe mine toți mă recunosc, Și-mi spun pe nume, nu m-am schimbat ..................................... ....................................... Mă-ntorc la astă crudă, reală prezență A timpului ce nemilos s-a scurs Inima-mi trezește din a ei ansență Și-ți dau dreptate, că te-ai oprit din mers.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate