de când am vorbit cu tine
au trecut câteva păduri
și nu oricum
cu un marfar între omoplați

zâmbeai
încă mai poți să știi

nu probabil
sigur
mineri mai avem
să scoată de-un sentiment
din cenușa inimii
îi putem împărți
în lumina lampasului din tunel
când ajungi acolo
să îi spui
că vin și eu

încălțat cu un târnăcop
nu știu dacă mai stau până mâine
aici se vând trompe
suflate cu aur
sclipesc doar minciuni
și tu să nu mă uiți
auzi
că vin desculț de lume
să mă ierți
când îți eram neînțeles

deschide ochii
și lasă lămpașul să îmi ia sufletul
inima ți-o dau ție

să nu mă uiți
auzi marfarule?