poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3124 .



CRIZANTEMELE
poezie [ ]
DRAGOSTE SI DURERE

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [charma ]

2002-03-31  |     | 



Crizantemele

Copil fiind am cunoscut de mult aceste flori
Îmi aduceau aminte de morți și cimitire,
Când le vedeam, în suflet îmi pătrundeau fiori,
Îmi anunțau căderea naturii-n amorțire.

Știam că după ele urmează vânt și ger
Cu stranii flori pe geamuri și pe la streșini gheață
Culorile naturii din vară toate pier
Și toate par fantome învăluite-n ceață.

Þin minte le văzusem la tata pe mormânt,
Micuțe, colorate, ca de-un zugrav avar,
Era noroi oriunde, și burniță și vânt
Simțeam un frig în suflet și-n gură-un gust amar.

Era plin cimitirul de ziua celor morți,
Mi se păreau c-acestea sunt lacrimi de copil
Din cei ce întind mâna pe la avute porți
Cu mâinile-nroșite și sufletul febril.

Și foarte multă vreme eu nu le-am suferit,
Îmi întorceau privirea când le vedeam pe drum,
În coș la florărese sau în vre-un loc ferit
Vândute de țiganii cei înnegriți de fum.

Mă cuprindea tristețea văzând o crizantemă
Știam că mi se scurge viața în zadar
Ca blestemat de ceruri, purtând o anatemă
O lacrimă se uscă și alta vine iar.

Și s-au scurs astfel anii, încet, pe nesimțite
Și nu a fost o toamnă să nu le-ntâlnesc
Vedeam doar partea sumbră-a naturii amorțite
Dar n-am văzut splendoarea care le definesc.

Curând le revăzusem în camera în care
Cu-atâta fericire-mpreună le-am privit
Când mi-aduceai în suflet atâta alinare
Fiind cu tine-alături atât de fericit.

Aceste flori frumoase și-atât de persistente
Cu dragoste pe care în suflet ți-o păstrez,
Erau de-acum acele dorite stimulente
Ce mă făceau în lipsă-ți să pot să te visez.

Privind o crizantemă, adesea cu mirare,
Vedem cum că apare din ea un chip iubit.
Și-apoi se conturează din ce în ce mai tare
Imaginea-ți divină . . . Și dispărea subit.

Și alba ei corolă, care imaculată,
Redevenea iar floare atunci când apăreai,
Și nu știam din două care-i mai minunată
Dar cea mai iubitoare oricum tot tu erai.

Cu ce fidelitate-mi țineau tovărășie
Parcă-mi spuneau : așteaptă că vine în curând
Fi calm nu-ți pierde firea, ea n-are să-ntârzie,
Și-mi alungau gingașe neliniștea din gând

Ce dragi îmi sunt acum. Aș vrea să înflorească
În fiecare lună ca să le văd mereu
Neliniștea din suflet să mi-o mai domolească
Cu ele stând alături nu mi-e atât de greu

Dar vai, fără de voie mi-aduc melancolia
Care-mi domnește-n suflet din zori până-n amurg
Unde e fericirea ? Unde e veselia ?
Unde ești tu acum . . . Și lacrimile-mi curg
Mai am înc-o speranță, presimt adeseori,
(Să nu fi supărată, să nu plângi, nu te teme)
Că vom mai fi-mpreună, în jur cu aceleași flori.
Privi-vom împreună aceleași crizanteme.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!