Dacă m-aș decide să număr
Cărămizile care dorm în zidul acesta,
Da, ar fi multe,
O zi întreagă nu mi-ar fi deajuns!
Au nuanțe diferite.
Să nu se încurce detectorul de culori.
Mai ales la sfârșitul zilei
Când lumina bate înșelător; dinspre Apus.
Chipul tău mi s-a năzărit în vis
Pe fața zidului din cărămizi adormite și ele.
Toate nuanțele au fost mutate
Și cineva cu tine în gând
Te-a creat ca pe un joc
Din nuanțe cărămizii.
A doua zi
Nu mi-a rămas altceva de făcut
Decât să semnez,
Emoționat ca un copil genial,
Opera visului în care mi s-a năzărit
Pe fața zidului cărămizie,
Chipul tău.

Dan David, Los Angeles, 10-05-2005.